CERBUL DE AUR o face din nou fericita pe PAULA SELING

La  7 ani de cand primea trofeul - binemeritat prin prestatia ei scenica exceptionala si era rechemata pe scena de SCORPIONS pentru a i se dedica, in fata miilor de spectatori si a milioanelor de telespectatori  "Still Loving You" si la 6 ani de cand recitalul ei starnea felicitarile lui Ricky Martin si ale muzicienilor din trupa sa - CERBUL DE AUR o face din nou fericita pe PAULA SELING. La editia din acest an, Paula isi implineste un alt vis - va face parte din juriul prestigiosului festival care a avut o contributie importanta si la consacrarea sa. "Sunt incantata ca, dupa ani de munca si tot felul de satisfactii artistice, organizatorii au ajuns sa aprecieze ca am indreptatirea necesara de a-i juriza,  la randul meu, pe altii. Ii asigur pe toti concurentii si pe cei care ii vor urmari pe scena ca voi fi emotionata, dar deplin obiectiva, in aceasta postura" - declara Paula. Ea este cu atat mai incantata cu cat va urca pe scena festivalului din nou si in calitate de interpreta, in recitalul care deschide editia din acest an. Sa nu uitam ca Brasovul este un oras "de suflet" pentru Paula. Acolo ea  se simte ca acasa. Paula marturiseste: "E ca si cand as avea o a treia  casa - in afara de cea din Bucuresti, unde locuiesc in mod curent,  si de cea a parintilor, din Maramures. E casa parintilor lui Radu, sotul meu. Revenim mereu cu drag aici, pentru a ne incarca bateriile."

Iata propria rememorare a Cerbului de Aur, facuta de  Paula Seling pe site-ul ei personal:

"In 2002 m-am gandit ca eram suficient de matura artistic incat sa incerc sa ma pregatesc pentru Cerbul de Aur. Festivalul acesta avea, asa, un fel de parfum de poveste, pentru mine era un simbol al pragului spre "profesionalism", era un test la care trebuia sa ma supun, fie si pentru ca, de ani de zile, il urmaream impreuna cu parintii mei, faceam "pronosticuri", dadeam note si mai ales... visam. Visam ca voi putea, candva, sa ajung acolo.

M-am pregatit cam cum ma pregateam cand mergeam la concursurile de pian si nu aveam voie sa imi mai folosesc mainile decat pentru a studia (nici macar curat sau ordine prin casa nu aveam voie sa fac :) ) ... Mi-am amanat toate spectacolele din perioada aceea si studiam cate trei ore pe zi. Mi-amintesc ca fiecare nota din partitura de voce sau de pian pe care o aveam de interpretat o studiasem de sute de ori... Pentru ca mereu mi-a fost teama de neprevazut... si imi doream sa fiu pregatita pentru orice.

Trebuia sa cant doua piese. Le gandisem in asa fel incat amandoua sa fie subliniate de partitura de pian.

Prima piesa si o buna parte din a doua erau doar pian si voce. Am intrat pe scena aproape cu ochii inchisi, recapitulandu-mi ce pregatisem... Mi-era putin teama, aveam multe emotii. M-am asezat pe scaun. Cu hotarare si cat mai mult "feeling" :), am luat primele acorduri... si nimic!

Pianul nu mergea... Si neprevazutul s-a intamplat!!! Pianul, cel mai bun prieten al meu, cedase... Am simtit cum ma podideste plansul. Nu stiam ce sa mai fac, nu-mi venea sa cred ca mi s-a intamplat asta, chiar in ziua concursului! Si, cu o ultima "suflare" mi-am incercat norocul - poate totusi au uitat sa-i dea drumul, poate nu se stricase... Slava Domnului , asa a fost... Bine ca mi-am amintit la timp ca exista si un buton de start. Si m-am ales cu un inceput "emotionat" atat cat sa dea bine la "interpretare". Si am reusit ! Am castigat cel mai important premiu din viata mea .

Un alt lucru pe care mi-l amintesc de la Brasov a fost faptul ca, in ziua Galei, cand toata lumea isi fremata mainile de emotie si stres, m-am intalnit cu un ziarist pentru a-i spune cateva cuvinte despre competitie.

Ne-am asezat la masa si, cu o atitudine lejera si plina de incredere imi spune: "Uite ce e: Noi o sa facem acum intreviul asta pretinzand ca tu nu stii ca ai luat Cerbul..."
Mi s-a oprit inima in loc! Imi doream atat de mult acest premiu, dar nu indraznisem sa sper... Si totusi visasem cu ochii deschisi dar nu as fi vrut sa aflu, nu inca... Am inceput sa plang... De fericire, evident, si poate si pentru ca mi-as fi dorit sa aud asta atunci, seara, cand stateam singura cu gandurile si rugaciunile mele, in primul rand din fata scenei.

Seara premierei a fost incredibila: Scorpions, una dintre formatiile mele preferate de cand eram copil, era invitata la Brasov sa incheie Cerbul de Aur cu un recital. Ei bine, m-au invitat pe scena si mi-au dedicat cea mai frumoasa piesa a lor - Still loving you :). Atunci am plans, jur! Era incredibil!

Si apoi a inceput corespondenta! Si acum cei de la Fundatia Phoenix au mailurile in care managerul trupei imi propunea sa fac un duet cu ei."